Urisor

Urișor

Urișor- nume duios ca o doină

 

Hotarul satului, învecinat cu cele ale Dejului, Cășeiului şi Cuzdrioarei, se sprijină pe malul drept al Someșului de unde urcă spre soare răsare, pe culmea înierbată a Belohegiului şi Poienii, pierzându-se în pădurile de gorun și fag, care încoronează Dealul Prescura.

Un singur pârâiaș, doar Solca, cu izvoarele între râpele împadurite de dincolo de Steni, îi străbate cuprinsul, târându-și apele puține pe sub poalele Poienii, de-a curmezișul satului şi prin șes, până cad în Someș.

Satul a fost întemeiat în vecinătatea drumului roman care lega castrul de la Gherla de cel de la Cășeiu- poziție strategică care i-a asigurat două funcții importante: de supraveghere a comunicației pe V. Someșului și punct de vamă.

Se presupune a fi fost întemeiat abia în 1405 cu numele de Alewr , ceea ce în limba română înseamnă Uriul de Jos, Urișorul cum este numit astăzi.

Trecutul este invocat pe îndelete, începând cu epoca bronzului, când în mod sigur, trăiau oameni pe locul satului de mai târziu, fără să ştim cum se numeau pe sine, ori cum își numeau așezarea lor de atunci.Sunt mai numeroase urmele din epoca romană, din timpul provinciei Dacia, când odată cu sigiliul Cetății Eterne pornea epopeea formării poporului român și a limbii sale.

Evul mediu începe cu mărturii romano-slave și continuă după cucerirea ungară a Transilvaniei, cu evoluția noilor veniți, mai ales nobilii maghiari cu oamenii lor, acționând în numele stăpânilor de atunci.

Prin urmare pe aceste meleaguri s-au descoperit urme de existență străveche. În punctul numit ”La Stația Electro” au fost descoperite fragmente ceramice, oase și zgură , datând din epoca bronzului, epoca romană și evul mediu, sec IX- XIV.Aproape de vechea moară de lângă Someș se afla o așezare romană. În hotarul satului se văd urme ale drumului roman care lega castrul de la Cășeiu de cel de la Gherla.În locul numit ”La Biserică”, au fost descoperite în 1987 fragmente ceramice aparținând sec. XIII-XIV.

Marcăm în chip corect momente mai importante ale evoluției acestei așezări: apartenența satului la domeniul Cetății Ciceu, statutul de punct de pază şi vamă, pustiirea pe la 1600, repopularea cu români din Chioar, unirea cu biserica Romei(1700), ultima invazie a tătarilor(1717), ecourile mișcării lui Horea(1784), revoluția de la 1848-1849, dualismul austro-ungar, unirea Transilvaniei cu România(1918), cele două războaie mondiale, reformele agrare(1921-1945), instaurarea comunismului și evoluția lui, momentul 1989, Urișorul astăzi….

Astăzi șesul, drenat de canale este cultivat cu cereale, fiind roditor și ușor de lucrat.Pe lângă pământul roditor, pășuni, păduri de gorun și fag, de câteva bălți cu pește și stuf.Satul mai are o carieră de piatră demult folosită și argilă bună pentru confecționarea căramizilor.Însă nu doar resursele naturale i-au avantajat pe urișoreni, ci poziția strategică și apropierea de Dej, important centru economic și administrativ, ceea ce a imprimat satului un aspect de zonă semi-urbană.

Vizitaţi Urișorul și convingeți-vă de frumusețea locului!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

CENTRUL DE PROMOVARE TURISTICĂ COMUNA CĂȘEIU