CASEIU

Cășeiul

 

Satul Cășeiu-în trecut și astăzi

 Veche așezare strămoșească cu o istorie bimilenară, are o poveste a lui ca toate celelalte locuri de pe pământ.

Istoria lui o cunoaștem din vremuri îndepărtate, prin existența castrului roman de aici, construit în jurul anului 106 e.n. Castru roman este situat la 1,5 km depărtare de sat și la 300 m de malul râului Someș. Acesta, sub toponimul de astăzi „Cetățele” a intrat de mult în creația poetică a satului: „De-ar fi jocu-n Cetățele/ Fetele ș-acolo-ar mere/ Și babele după ele..”

Primul nume al satului a fost „Samum”, luat de la râul Samus (Someș) pe al cărui mal drept s-au înjghebat ca „vicus” locuințele foștilor veterani romani.

Totuși prima mențiune a domeniului pe care era așezat satul, Kassal, o avem din 1261. Abia în 1854 apare pentru prima dată denumirea românească de Cășeiu.

Pe acele vremuri, așezarea, nu se deosebea prea mult de celelalte sate de pe valea Someșului sau din Țara Lăpușului. Casele erau mici, acoperite cu paie, iar oamenii asudau din greu pe moșia stăpânului satului.

Într-un trecut nu prea îndepărtat, satul ca și celelalte 60 de localități aparținătoare, făcea parte din Domeniul Ciceului, care era în stăpânirea celor doi mari voievozi ai Moldovei: Ștefan cel Mare și Petru Rareș. De pe zidurile mari ale cetății, se vedea spre apus, culmea Măgurii, la poalele căruia, în partea dinspre râul Someș, era pitit satul. Se spune că în nopțile molcome și senine de vară este atâta liniște pe Măgură, încât „parcă se aud sfinții umblând pe cer”. De pe înălțimea Măgurii se văd jur-împrejur Măgoaja haiducului Pintea Viteazul, Chiuieștii țăranului iobag, Botcă Tănase, cel care în 1786, ca un al doilea Horea, a ridicat țărănimea la luptă și a făcut militarizarea satului, la răscoală participând și țăranii din Cășeiu. În anul 1717 pe valea Someșului au trecut tătarii în ultima lor invazie, pustiind și arzând totul în calea lor. Cășeiul a fost trecut prin foc și sabie, dovadă sunt cele două morminte comune de la extremitățile de sud și nord ale satului, sub țărâna cărora se odihnesc osemintele a zeci de cășieni ce s-au opus cu îndârjire năvălitorilor.

De-a lungul secolelor, poziția satului, pământul roditor dar și cadrul geografic au făcut sa fie râvnit de multe alte popoare migratoare. A fost și sub dominație maghiară secole de-a rândul, schimbându-se implicit și religia locuitorilor. Cea mai veche biserică existentă ca și construcție în zilele noastre, datează din anul 1900, construită din zid în stil eclectic, fostă biserică greco-catolică, actuala biserică ortodoxă.

Teritoriul satului, cuprins de lunca Someșului dar și de dealurile dimprejur, formează un cadru natural propice agriculturii. Aici, din cele mai vechi timpuri, oamenii locului au cultivat vița de vie, au plantat livezi de pomi fructiferi iar în zonele mai joase au cultivat pământul roditor.

Și azi ca și atunci, îndeletnicirile oamenilor au rămas în mare parte la fel. Apicultura a prins rădăcini în sat dar și păstoritul este deja tradiție.

Așa că, dragi vizitatori, dacă ajungeți la noi în sat, nu ratați să degustați bunătăți din miere, lapte, brânză dar și alte alimente tradiționale pe care gazdele ospitaliere vi le oferă cu mult drag. Iar dacă simțiți nevoia să explorați natura, să vă pierdeți în mirosuri îmbietoare, cum doar la țară mai întâlniți, traseele noastre tematice vă așteaptă să le înțelegeți rostul.

Și pentru pasionații de fotbal avem variante, terenul de fotbal omologat de la capătul satului sau cel sintetic cu nocturnă este pus la dispoziție pentru oricine dorește.

O experiență cu adevărat îndrăzneață este și vizitarea zonei unde își duc traiul consătenii noștri, țiganii. Ei vă pot duce pentru câteva momente într-o altfel de lume, cea a vechilor meșteșugari, fiind experți în frământarea lutului pentru cărămizi, în împletirea nuielelor, dar și în mânuirea viorii, fiind vestiți ceterași în zona noastră.

Nici umorul sătenilor nu lipsește din peisajul nostru rural, veți fi surprinși să auziți doine, strigături, cântece sau poezii rostite spontan, acompaniate de ceteră, fluier sau orice alt instrument muzical.

Doar vizitând Cășeiul veți înțelege povestea locului! Sunteți așteptați cu mare drag!

 

O părere la “Cășeiul”

  1. de ce sa vina cineva sa ne viziteze satul? pentru ce ? Acest sat frumos si cu o istorie frumoasa este ca si al nimanui ,o ruina. Nimeni nu are un proiect pentru acest sat ,nimeni nu are o idee cum am putea sa promovam traditiile si produsele autohtone .Un sat fara viitor . In acest sat se pune acum pret pe prostie incultura si hotie.Stiu ca nu dumneavoastra sunteti raspunzatoare pentru aceste lucruri dar traditiile nu se rezuma doar la”joc la sura” .Pe vremuri in Caseiu era o sarbatoare numita „dacii si romanii” asta era traditie si putina istorie . Va multumesc si astept un raspuns si de ce nu o schimbare . cu mult respect

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

CENTRUL DE PROMOVARE TURISTICĂ COMUNA CĂȘEIU